Lacrimile sunt durere.

       

               Acum sunt doar eu, intr-o lume trista, goala. Sunt doar eu, intr-o lume moarta. Avansez intre ruine, dar ceva ma cheama. Ma cheama trecutul, care nu ma lasa. Il trag dupa mine, ma incetineste. Am avut speranta, dar s-a risipit ca un fum de tigara. Lacrimi cad siroaie, si nu se mai opresc, sau e doar ploaia ce spala tot ce e lumesc? Privind in departare vad doar nori ce anunta o furtuna. Dar dupa asta, va fi candva si soare? Firesc ar fi sa mergi mai departe, taie lanturile trecutului, si lasa-l sa dispara. Dar nimic nu e normal, taci si suferi in tacere, caci lacrimile sunt durere.