O banca intr-un parc.

                  Îl cunoşti şi te indrăgosteşti la prima vedere. Îi intâlneşti privirea şi te simţi hipnotizată. Privirea lui parcă iţi atinge sufletul şi îţi mângâie inima. Clipeşti, si te gândeşti dacă e real. Descoperi încet încet că totul există. Că el este real, iar tu te-ai indrăgostit.Se spune că dragostea adevărată nu apare decât o dată în viaţă. Nimic mai adevărat. Prima dragoste nu se uită niciodată. Aşa este. Începe ca o joacă de copii, câteva întâlniri, şi realizezi că te-ai ars. Eşti îndrăgostită. Urmează întâlniri cu discuţii interminabile despre orice există, subiecte ce va interesează pe amândoi. Începi să crezi că este jumătea ta. Totul merge perfect. Întâlniri la suc, plimbări seara prin parc, săruturi ce simţi că te ridică la cer. Clipe in care realizezi cât eşti de fericită şi crezi că nimic nu îţi poate umbri clipele cele mai minunate pe care le petreci alături de el. Încerci pe zi ce trece să fi cât mai perfectă pentru el, pentru că l-ai urcat pe un piedestal şi îl consideri din ce în ce mai perfect, îl vezi fără defecte, l-ai construit exact după modelul pe care îl vrei, dar uiţi ca e şi el om cu defecte si momente. Faci orice ca să îl vezi fericit pentru că funcţionezi după modul: dacă el e fericit sunt şi eu. Îl surprizi cu cine romantice şi muzică pe gustul lui. Uiţi total cine eşti pentru că te-ai schimbat pentru el. Şti că o să plece şi nimic nu te impiedică să îl iubeşti, pentru că deja o faci. Deja îl iubeşti. Cu cât se apropie ziua în care el va pleca, realizezi că se va termina, dar speri din toată inima că nimic nu se va schimba. El a plecat acum, şi tu te gândeşti la cât de bine era, când eraţi împreună, la momentele petrecute pe o bancă in parc contemplând la viitorul pe care uşor l-aţi construit. Şi iată că timpul trece mai repede decât te-ai fi aşteptat. Iar el se întoarce. De la prima întâlnire, îţi dai seama că nimic nu mai era ca înainte. Ceva s-a schimbat. El s-a schimbat. E mai rece, mai distant. Iar tu îl simţi. Încerci să nu bagi în seamă sentimentele ce te încearcă. Şi iată că aceste sentimente cresc şi cresc în sufletul tău, până nu mai eşti sigură nici pe tine. Încerci să vorbeşti cu el, dar primeşti doar răspunsuri evezive, care te bagă şi mai tare in ceaţă. Mai trec câteva zile în care eşti confuză: mai suntem sau nu impreună? Şi iarâşi apar răspunsurile evazive. Până când intr-un final te saturi şi începi să îi pui întrebări. Realizezi că eşti dată la o parte pentru prietenii lui. Şi vă certaţi pe motivul ca nu îţi place cum se poartă cu tine, el neagă totul, şi aşa se termină. Dar asta nu e tot, nu te lasă nici să pleci, dar nu vrea nici să mai fiţi impreună. Iar tu acum stai şi te gândeşti oare unde ai greşit? Ai greşit măcar cu ceva? Îţi pui pe faţă zâmbetul cuceritor şi dai impresia că eşti bine. Uiţi ziua, dar seara simţi că se dărâmă cerul pe tine. Îţi reaminteşti toate momentele frumoase petrcute impreună, şi zâmbeşti. Îţi aduci aminte de primul sărut. Un sărut care te-a dus prin spaţiu şi timp. Un sărut pe care nu o să îl mai ai. Realizezi că ai rămas goală pe dinăuntru şi că nu o să mai poţi avea o relaţie normală, cel puţin o perioadă. Apoi când incepi să îl uiţi, îl vezi pe stradă iar picioarele ţi se inmoaie şi incepi să tremuri. Aşa că te bagi intr-o relaţie care e predestinată sfârşitului de la început, dar vrei să îl uiţi. Nimic nu fucţionează, aşa că decizi să fi singură o perioadă. Şi eşti tristă şi nu şti ce să mai faci. Dar speri că dincolo de nori este şi un soare pentru tine.